Viaţa în blocul meu (II)

Cartierul muncitoresc de fiţe se remarcă printr-o serie de amănunte. Orice magazin mic, deschis la parterul unui bloc, e punct de referinţă, mai mult decât şcoala din cartier sau decât oficiul poştal. Cam la acelaşi nivel se situează "coaforul de parter", unde hairstylist-ele sunt formate la Cooperativa Igiena, dar şi cabinetele stomatologice. Am ştiut din prima că am un cuplu de dentişti la parter, dar au trecut multe luni până când am constatat că respectivii au şi clienţi, nu doar preţuri nejustificat de mari. De fapt, justificat. Doar vorbim de un cartier de fiţe. Muncitoresc, ce-i drept, dar "de fiţe".

18 mai 2012 - Există viaţă şi în cabinetul dentar de la parter

În blocul meu cu plante la fiecare etaj şi vecini dubios-de-politicoşi, există un cabinet dentar. Nu ştiu dacă respectivii doctori (El şi Ea) sunt inundaţi de clienţi, pentru că - de la 4 la parter - e o oarecare distanţă, deci monitorizarea este exclusă din start. Mi s-a întâmplat de câteva ori să văd oameni care intră sau ies din cabinet, dar figurile lor luminoase mi-au indicat faptul că dentiştii ori se pricep de minune la ceea ce fac, ori folosesc un anestezic special, de natură să-şi facă pacienţii ilegal de fericiţi.

Oricum, ceea ce m-a impresionat din start, este că niciodată, dar absolut niciodată, din cabinet nu au răzbătut sunete îngrijorătoare de freză sau gemete emoţionante de oameni cărora li se face o extracţie. Până astăzi! Cum coboram eu scările, diafană precum intuiţi că sunt, aud un zgomot dubios. Un "bzzzz" dublat de nişte acorduri de muzică clasică. Să fie oare vreun meloman care dă găuri cu bormaşina, în timp ce ascultă Chopin? Zic şi eu Chopin, că-mi sună bine. În realitate, n-am identificat acordurile. Cobor în trap! Iar pe această cale, îi cer scuze domnului Mărmureanu. N-a fost cutremur, aveam doar o curiozitate.

Ajung la etajul întâi, îmi ajustez respiraţia ca să nu par bizară şi ajung în dreptul cabinetului dentar de la parter. În cadrul uşii, doamna doctor stătea de vorbă cu un pacient care îi spunea următoarele: "Şi câmd aş ptea să mnânc ceva, că n-am mai mncat de azi-dimineaţă şi m cam roade stomcul!" Nu ştiu ce i-a răspuns dentista, dar pot să jur că soţul ei lucra cu freza în ritmul muzicii. Bzzzz vioara, bzzzz freza.... Bz trianglul, bz freza!

Asta m-a pus pe gânduri! Mă gândeam să apelez la ajutorul dentiştilor de la parter, pentru că am nevoie de mici ajustări, plus că e foarte la îndemână. Dar dacă oamenii lucrează în funcţie de muzica pe care o preferă pacientul? Dacă, atunci când întocmesc fişa fiecărei persoane, au pretenţia să afle ce muzică ascultă? Şi, mai presus de toate, cum mi-ar lucra dantura pe ritmuri de melodeath? Acum încercaţi să corelaţi munca dentistului cu una dintre piesele pe care le ador!