Doamna Carmen din Deal

După dezastrul numit "Leana", preşedinţii României au avut decenţa să-şi ţină soţiile departe de viaţa publică! Întrebaţi orice jurnalist cât i-a fost de greu să scoată două vorbe de la "doamna Nina", de la "doamna Nadia" sau de la "doamna Maria".

Dar nu şi de la "doamna Carmen"! Doamna Carmen a venit din Ardeal - o zonă renumită pentru decenţă şi discreţie - cu un plan ferm. Să fie ce n-a mai fost nimeni vreodată. Nu soţie, ci Primă Doamnă. Automat, fashionistă. Iniţial, a luat ochii mulţimii, mai ales că - după mult-prea-discreta doamnă Maria - a ştiut să-şi exploateze studiile. Nu este doar soţie. Este un profesor adorat de elevi. De-aia a şi apelat la filmuleţele lacrimogene şi la cascadoria cu "petrecerea în pijamale".

După care s-a prins că, în Bucureşti, dacă nu eşti bine-cotat în lumea mondenă, eşti degeaba. Aşa că a început să promoveze anumiţi designeri autohtoni. Care au îmbrăcat-o aşa cum ştim că au îmbrăcat-o. Ciudat e un lucru... Nimeni nu i-a spus că - atunci când te apropii de 50 de ani - nu mai e în regulă să afişezi următoarele: ceafa (pentru că se ridează şi-ţi trădează vârsta), partea de sus a braţelor (pentru că, dacă nu tragi de fiare precum Madonna, vei avea acel bye-bye muscle, deci îţi vor tremura cărnurile când faci cu mâna) şi genunchii (pentru că nu s-a inventat acea operaţie estetică de natură să-i facă să arate ca la 20 de ani).

Poate n-aş fi fost atât de pornită, dacă nu aş fi fizionomistă. Iar figura doamnei Carmen din Deal îmi aduce aminte de o profesoară de română stabilită în Bucureşti pe când avea vreo 25 de ani. Deci stabilită, nu născută, nu crescută. Şi care dezvoltase un asemenea snobism, încât - atunci când era repartizată la o şcoală de cartier - nu se putea abţine să nu declare: "Vai, dragă, m-am dus la deschiderea anului! Nişte ţoape de mame, de nu-ţi vine să crezi!!! Pot de-acum să pariez că, la sfârşit de an, o să-mi dea cadou nişte vaze de-alea de cristal roşu de-ţi vine să verşi! Ca să nu mai spun de tâmpiţii de copii..." Vazele de cristal, roşu sau nu, îi erau dăruite pe vremea lui nea Nicu. Şi costau enorm. Însă "faţa de ciocănitoare" nu aprecia efortul părinţilor...

Acum, revenind la doamna Carmen din Deal, nu pot spune decât atât: "Acoperă-te!"