În cartierul muncitoresc de fiţe în care locuiesc, nu există ceva ce ar putea purta numele de supermarket. Există un magazin de dimensiuni medii şi o grămadă de alte magazinaşe, o piaţă cu preţuri de speculă şi cam atât. Nici nu e de mirare, pentru că - la doar 2 km - există ditamai mall-ul, cu cele aferente.
Teoretic, asta ar trebui să stimuleze "comerţul de cartier", pentru că nu există aşa-numita "mare concurenţă". Iar la 9 seară, cine se mai duce la mall, dacă - în drum spre casă - are tot felul de magazine de unde şi-ar putea face aprovizionarea. La prima vedere, ai putea crede că acest tip de mic-comerţ e înfloritor.
Aiurea! Nici nu are cum să fie, atât timp cât toţi vând acelaşi lucru, aproape cu acelaşi preţ. Şi-atunci, ce-ar putea face diferenţa? Vânzătorii, normal. Asta dacă patronii ar şti să-i aleagă, astfel încât să le aducă o grămadă de clienţi. Dar nu... Vânzătorii sunt la fel de plictisiţi şi de scârbiţi ca nişte funcţionari de la stat.
Iar asta se remarcă cel mai bine la ore târzii din noapte. De exemplu, ai dat o tură de magazine, dar - ce să vezi - odată ajuns acasă, ai realizat că ai uitat esenţialul: să iei pâine. Te duci acolo unde ai văzut că există o grămadă de sortimente pe raft. Intri în viteză şi vezi privirea vânzătoarei, care tocmai vorbea la telefon cu o prietenă. E ceva de tip: "Iar tu? Ce mai vrei?"
După care urmează teatrul absurdului:
- Fată, stai aşa... Că mi-a venit un client. Ce doriţi?
N-apuci să scoţi un cuvânt, că iar vorbeşte.
- Păi şi nu i-ai spus să se ducă în mă-sa?! Deci cu ce vă servesc?
- Nişte pâine.
- Întreagă sau feliată? Deci tu eşti proastă, că suporţi aşa ceva...
- Cea întreagă e de azi?
- A venit acum o oră.
- În regulă, daţi-mi una, dar să nu fie coaja foarte arsă.
- Toată e aşa. Spune mai departe. Ce-a zis boul?
- Văd în ladă, mai la fund, o pâine frumoasă şi aurie.
- Luaţi-o!
- Daţi-mi o pungă mică, ca să pot să o iau pe cea pe care o doresc.
- Stai o secundă, că am probleme. Luaţi punga!
- Mulţumesc.
Capturez pâinea, plătesc, mulţumesc, salut şi plec. Tocmai am tăiat un magazin de pe listă. Dar nu asta mă întristează, ci faptul că nu părem capabili să înţelegem nici acum, în al 12-lea ceas, ce înseamnă, de fapt, comerţul. Oricum, sunt sigură de un lucru. Dacă respectiva vânzătoare ar încerca să se angajeze la un patron turc sau grec, n-ar avea nicio şansă. Oamenii ăia ştiu că servirea este, uneori, mai importantă decât produsul în sine.
No comments:
Post a Comment