A fost odată ca niciodată, o ţară frumoasă cu oameni primitori, care purta numele de Lecitinia! În vremuri străvechi avea un alt nume, doar că nimeni nu şi-l mai amintea. De fapt, lipsa de memorie era mare problemă a lecitinienilor. Indiferent cât de buni sau de inteligenţi ar fi fost, erau incapabili să reţină informaţii de la o zi la alta.
De aceea, deşi Lecitinia era o ţară bogată, continua să se zbată într-o cumplită mocirlă financiară. Vinovate erau doar greşelile uitucilor de lecitinieni. Azi li se părea că au cei mai buni conducători din lume, a doua zi constatau că nu sunt buni, iar a treia zi îi declarau din nou ca fiind geniali.
Singurii care păreau complet feriţi de această maladie erau politicienii. Nu pentru că nu ar fi avut aceeaşi problemă de sănătate, numai că ei primeau zilnic mail-uri de la oameni din exteriorul Lecitiniei, care le reaminteau ce au de făcut.
Însă lecitinienii de rând nu ştiau acest lucru. Ca dovadă, aveau alte preocupări. Azi ieşeau în stradă ca să salveze de la extincţie Cintezoiul Lecitinian cu Cioc Turcoaz, mâine protestau pentru că nu au voie să înconjoare un sens giratoriu până se plictisesc şi tot aşa.
Cercetătorii britanici şi oamenii de ştiinţă americani au decis că trebuie să facă ceva cu ţara asta aiurită, însă nici măcar ei nu au reuşit să pice de acord. În concluzie, lecitinienii sunt mai nedumeriţi ca niciodată, în timp ce mail-urile cu indicaţii curg.
No comments:
Post a Comment