În urmă cu o săptămână şi ceva, am executat excursia ritualică la cabana deţinută de către unul dintre vârfurile clanului nostru. Totul a început ca o compunere de clasa a III-a: era o zi frumoasă de vară timpurie, când copilul Ghindox (acum nu mai e Ghindocea, că a trecut de 10 ani) a plecat să culeagă ciuperci şi plante medicinale alături de foarte-priceputul său unchi P. Nimic nu părea să tulbure acea zi fericită.
Doar că, la nici o jumătate de oră, a început o ploaie torenţială. Impacientat, tatăl copilului a sărit în maşină şi a pornit în direcţia în care se îndreptaseră cei doi. S-a întors înfrânt după nici 10 minute. Drumul îi fusese oprit de o barieră. Îngrijorată de situaţie, mama copilului a apucat o umbrelă şi a pornit-o în trap controlat spre aceeaşi zonă.
Ea a avut mai mult noroc, deşi începuseră să cadă bucăţi de gheaţă. S-a întâlnit cu văcarii. A dat semnalmentele celor doi "dispăruţi", i s-a confirmat că se aflau în zonă, aşa că a pornit-o la deal. Printre vaci. Toate au ignorat-o. Mai puţin una, care i s-a pus fix în cale. Dar mama nu a deznădăjduit. A privit-o în ochi şi i-a spus: "Ştii, am probleme mai mari decât tine", după care a trecut pe lângă ea cu o expresie sfidătoare.
Ajunsă pe platou, mama copilului - acum cu umbrela făcută varză de vânt şi udă din cap până-n picioare - a strigat ce-a strigat, dar a realizat că nici măcar glasul ei de rocker nu poate depăşi zgomotul făcut de ploaie. Dar, ce să vezi... Tatăl copilului o urmase cu maşina până la barieră. Care era tot coborâtă.
A fost nevoită să ia o decizie rapidă. A coborât de pe platou, s-a dus la primul văcar care i-a ieşit în cale şi i-a spus decisă: "Vă rog să ridicaţi bariera, ca să putem trece cu maşina! Copilul meu mă aşteaptă! Mulţumesc!" Văcarul, nedumerit probabil de faptul că femeia cu umbrelă întâlnită mai devreme s-a metamorfozat într-o apariţie murată şi foarte nervoasă, s-a executat. Puţin mai liniştiţi, părinţii copilului au urcat în maşină şi au înaintat, claxonând la greu.
La un moment dat, mama copilului zăreşte o nouă potecă şi are un frison. Generat, cel mai probabil, de frig. Tatăl copilului opreşte, mama sare cu tot cu umbrelă, o ia la fugă pentru ca - la nici 10 metri în faţă - să-i vadă pe cei doi: Ghindox şi unchiul P.
(Acum sărim nişte etape, alea care cu pupături şi cu "Puiul mamei, prin ce-ai trecut....)
Grupul ajunge la cabană, unde tatăl copilului îl ia pe sus pe cel mic, îl aruncă în duşul fierbinte, după care îl plasează în camera în care era cazat alături de mama din dotare. Evident, mama copilului îl priveşte cu ochi preocupaţi, în speranţa că, în curând, va începe să-i povestească totul. Aşa s-a şi întâmplat...
- Mama, nu o să crezi ce mi-a spus unchiul P.!
- Ce ţi-a spus?
- Că nu e nicio problemă dacă ne prinde noaptea, că putem să mâncăm rădăcini şi gândaci. Iar dimineaţă, dacă ne este sete, ne scoatem tricourile, le punem pe iarba udă, după care le stoarcem şi bem.
- Aha...., emite mama, gândindu-se doar cât balsam de rufe exista în tricoul copilului.
- A, şi am uitat să-ţi spun! Şi-a găsit cel mai stufos copac, ca să nu-l plouă.
- Da, dar ţie ţi-a făcut o cască din frunze, chicoteşte mama, amintindu-şi cum cobora el panta deghizat în soldat camuflat din timpul războiului din Vietnam.
- Pe bune, asta e consolare?! Dă-mi telefonul de la încărcat, ca să dau un joc, solicită copilul.
E clar, se simte bine, altfel ar fi aruncat ochii ăia de căţeluş bătut, care se cere luat în braţe şi răsfăţat. Totuşi, în lumina ultimelor informaţii, mama copilului simte nevoia să aibă o discuţie cu tatăl copilului. Îi povesteşte absolut totul. După care vine replica tatălui:
- Sper că realizezi că erau la 800 de metri de cabană, nu?
Mama copilului nu mai are argumente. Doar că, la un moment dat, copilul coboară din vastele apartamente cu o nouă idee în minte.
- Mama, am impresia că eu port ghinion acestui loc!
Are o gândire, pentru că - în urmă cu 10 ani minus o lună - când a fost botezat la un schit din apropiere, a plouat atât de mult, încât aschimodia de pârâu de lângă cabană a devenit fluviu. Clanul a fost scos de acolo de cei mai înalţi şi mai solizi jandarmi existenţi în România. Însă mama copilului nu vrea să-i lase ideea asta în minte.
- Ghindox, ştii ce se spune atunci când plouă la botezul unui copil?
- Nu!
- Că o să fie bogat. Îţi dai seama câţi bani o să ai tu, după ce la botezul tău a fost viitură?!
No comments:
Post a Comment