Nu sunt adepta naţionalismului dus la extrem care să ne facă să spunem "şoarece", nu "mouse", deşi francezii par să nu aibă nicio problemă în a folosi "souris", ca să desemneze clicăitorul aferent. Dar de aici şi până a ajunge precum indienii care, la 5-6 cuvinte folosesc un cuvânt în engleză, mi se pare o distanţă foarte mare.
În primul rând, pentru că nu am fost colonie britanică, ca să ne străduim de atât de mulţi ani să ajungem la nivelul cotropitorilor. Bine, cei care i-au aşteptat decenii pe americani ar putea să se bucure de faptul că limba română este penetrată repetat şi dureros de cuvinte englezeşti românizate. Deşi bunicul meu (Dumnezeu să-i ierte!) citea cu mare plăcere scrisorile prietenului său din copilărie stabilit în Chicago. Chicago se scria, Chicago se citea, în ciuda eforturilor mele de a-l învăţa cum se pronunţă corect.
Problema este că situaţia a început să se acutizeze. A depăşit faza de glumiţă în care, împreună cu distinsul coleg de vis-a-vis (da, aveam birourile lipite, plasate faţă în faţă, deci era "peste drum"), share-uiam aceeaşi scrumieră. Şi ne spuneam "Hit me!", ca să anunţăm că aveam nevoie de bricheta comună, care ba poposea pe un birou, ba pe celălalt, dar niciodată acolo unde trebuia.
În prezent, lucrurile stau cam aşa... Primeşti un comunicat sau un mail de informare. Dacă n-are măcar o dată menţionate cuvintele "mash" sau "pitch", deja nu mai contează. Iar dacă "makes sense" nu e transpus în forma stupidă "face sens", în loc de normalul "are sens", merită să ajungă în "risaicăl". Practic, la coşul de gunoi. Desigur, nimeni nu te mai întreabă dacă nu cumva ai şters respectivul document. Se interesează doar dacă ai verificat în "risaicăl".
În orice caz, nu încercaţi să mă convingeţi că engleza a devenit o parte importantă a vieţii noastre. Atunci când vine vorba despre comunicare între instituţii ROMÂNEŞTI, limba oficială trebuie să rămână româna. Aşa că închei, urându-le romglezilor un sincer "Bite me!", care nu înseamnă că trebuie să mă muşte. Subtilităţi... subtilităţi....

No comments:
Post a Comment