M-a mirat nespus ştirea "în exclusivitate mondială" lansată pe site-ul Poetului-Jurnalist, potrivit căreia o doamnă ar fi fost pusă pe liber, pentru injurii aduse unei minorităţi. Şi mi-am pus o întrebare retorică... De ce s-ar apuca cineva, cu ani grei de presă în spate, să lanseze o informaţie neverificată din trei surse?
Apoi mi-am imaginat un dialog telefonic:
- Frate, eu sunt! Am nevoie de ajutor! A, scuze... Bonjour! Că de când stau în ţara asta nenorocită, am uitat să salut corect.
- Bună, fată! Ce-ţi trebuie?
- Măi, m-a pus naiba să mă iau de gay! Ştii că mă obligă ăia să fac scandal cu orice chip şi m-am gândit că e o nişă bună. Îţi aminteşti ce iureş a ieşit cu Elton John şi Dolce&Gabbana, nu? Că au urlat toate ziarele din Occident.
- Am auzit ceva, că unul dintre designeri a zis că un bebeluş al unui cuplu de homosexuali e doar un produs sintetic... Dar dup-aia nu m-a mai interesat. Ştii că nu mai lucrez în presă, nu?
- Da, tocmai de-aia te-am sunat! Plus că ne cunoaştem de foarte multă vreme! La cine m-am confesat în emisiune când am plecat de la ăilalţi? Nu de la tine? Nu ţie ţi-am spus că nu mă mai regăseam în trustul ăla?
- Ba da, dar asta s-a întâmplat acum un milion de ani... Ca să nu mai spun că acum prestezi în trustul ăla pe care-l înjurai...
- Ţi se pare că arăt bătrână???
- Nu, nicidecum! Dar nu asta am vrut să spun.... Stai aşa.... Nu-nu, n-am vrut să te jignesc! Oricum, tu eşti precum vinul: cu cât trec anii, cu atât eşti mai bună.
- Deci sunt bătrână!!!
- Nu, eşti doar mai valoroasă!
- Mda, aşa mai merge... Să revenim! Am nevoie de ajutor.
- Descrie!
- Am nevoie să anunţi că m-au dat ăia afară!
- Cum? Te-au dat afară? Când?
- Nu, măi, nu m-au dat afară! E parte din scenariu. Dar concedierea trebuie să fie anunţată de cineva cu nume, pentru ca ăia să dea un comunicat din care să reiasă că mă apreciază şi că nu renunţă la mine nici tăiaţi cu lama. Cine le aduce rating? Triştii ăia care se prezintă la preselecţii sau eu?
- Bun... să spunem că fac asta. Mie ce-mi iese, în afară de un pogon de înjurături şi de un nume şifonat?
- Te interesează înjurăturile? Credeam că eşti imun! Şi ce nume şifonat, că n-ai mai scris un editorial ca lumea de o grămadă de timp.
- Să zicem că ai dreptate, dar problema rămâne: mie ce-mi iese?
- Bine! Ştii că omu' vine în curând în România...
- Care om? Parapantistul?
- Paraşutistul, ignorantule!
- Aşa, cum zici tu... Şi?
- Şi o să-l aduc la noul tău restaurant de fiţe, ăla în care - doar dacă strănuţi - dai jumătate din salariul minim pe economie. O să aranjez cu nişte paparazzi, localul apare în poze... Oamenii îşi vor dori să vină şi ei acolo unde am fost surprinşi noi, în mega-tandreţuri....
- Mega-tandreţuri? Mă sperii! Ce-ai de gând?
- N-ai tu treabă! Doar rezervă-ne o masă la geam, fără draperii, să aibă paparazzi cum să fotografieze. Îţi garantez, reclamă mai tare ca aia nu o să ai în viaţa ta.
- În regulă, fată! Lansez informaţia, dar spune-le ălora de la televiziune să o lase să se răspândească şi abia dup-aia să o desfiinţeze.
- Eşti un adevărat prieten! Bisous!
Dialogul imaginar s-a sfârşit. Acum rămâne de văzut dacă ceea ce mi-am imaginat se va regăsi vreodată în realitate.
No comments:
Post a Comment