Stăteam azi de vorbă cu o prietenă, care - deşi discutam despre cu totul altceva - mi-a trântit-o: "Să ştii că, în scandalul ăla gay, am tendinţa să ţin cu respectiva doamnă!" Bun, m-am bucurat că a citit ce-am scris, dar am vrut să văd şi care e gândirea de cealaltă parte a baricadei.
- De ce?
- Păi a avut curajul să spună ceea ce mulţi gândesc, dar puţini exprimă, de teamă să nu fie consideraţi extremişti.
- Realizezi că e o mişcare de PR, nu? Ca să stea în atenţia publicului, că doar are un contract cu o televiziune, care tocmai de-aia o plăteşte cu o sumă respectabilă: să facă scandal. Am înţeles că are şi o clauză în contract care îi impune treaba asta. Oricum, e o mişcare pe care a remarcat-o foarte multă lume... Dar hai să spunem că nu e o chestie de PR. E ceea ce simte şi, ce să vezi, îşi permite să exprime... Că în România poţi spune lucruri care, într-un regat mititel, ţi-ar aduce oprobriul.
- Posibil să fie o mişcare de PR, nu zic! Dar....
- Dar să discutăm despre Leonardo DaVinci! Ţi se pare că orientarea lui sexuală i-a influenţat negativ realizările?
- Nu... Ştiu şi de Alexandru cel Mare...
- Şi atunci?
- Mda, ai dreptate. Fiecare are dreptul să-şi trăiască viaţa aşa cum consideră.
Aparent, am înregistrat o victorie rapidă. În realitate, m-am ales cu o dilemă. Una de-aia grea, căreia n-ai cum să-i găseşti un răspuns politically correct. Dacă cineva mă jigneşte pentru că sunt blondă, deci automat sunt o proastă-cu-clopoţei, pe mine cine mă apără?! Aşadar unde se opreşte majoritatea şi unde începe minoritatea? Şi - cel mai important - cine a fost ăla care ne-a împărţit în "majorităţi" şi "minorităţi"???
Imaginea cu Leonardo tânăr am luat-o de aici.
No comments:
Post a Comment