Având în vedere că sunt rocker de la vârsta de 12 ani, m-am confruntat cu foarte multe reacţii de-a lungul timpului. A, să nu trec peste partea esenţială. Sunt rocker din părinţi flower-power, deci e o moştenire de familie, dacă vreţi. Datoria mea a fost să evoluez, din punct de vedere muzical, de la Deep Purple şi Hendrix la Soilwork şi Steve Vai.
Dar să revenim la subiect... Din motive absolut necunoscute mie, în clipa în care aflau că sunt rocker, mulţi oameni presupuneau că - automat - sunt şi satanistă. Altfel de ce aş purta inelul ăla cu cap-de-mort pe mână?! "Pentru că rocker???", îmi venea să le urlu. Dar n-am făcut-o. Nu am încercat nicio secundă să-i conving de contrariu, mai ales că ştiam că orice discuţie porneşte de la religie, politică sau afaceri riscă să degenereze într-un scandal.
Însă mai existau persoane care simţeau nevoia să rezoneze cât de cât cu "nealiniata". Şi atunci începeau discuţii de tip:
- Te înţeleg cu ce te confrunţi... Eu sunt ateu!
- Adică?
- Nu cred într-o Forţă Divină care ne-a făcut ceea ce suntem acum.
- Aha... Iar dacă un apropiat de-al tău are un accident cumplit din care scapă, ce spui?
- Că a avut zile!
- Cine i le-a dat?
- Habar n-am, dar aşa se spune...
- Dar dacă îţi spune cineva că părinţii tăi se vor îmbolnăvi fatal luna viitoare?
- Doamne fereşte, eşti dusă cu capul?
- Cum "Doamne fereşte", că eşti ateu?!
- Aşa se spune, ce naiba, ştii şi tu.... Pe bune, tu ce zici când auzi aşa ceva?
- Doamne fereşte, normal! Ce-ai vrea să spun?!
- Păi cum "Doamne fereşte"? Că voi....
- Că noi, ce?! Facem chefuri în cimitir, incendiem pisici, lichidăm cocoşi negri, ce facem?!
- Nu ştiu, că nu v-am studiat.
- Şi atunci de unde ideea asta preconcepută, că orice rocker e satanist?
- E o treabă întipărită în memoria colectivă!
- La fel ca şi "Doamne fereşte" al tău, care te declari ateu!
- Posibil.
- Deci crezi în ceva sau doar lansezi formule-standard întipărite în subconştient?
- Refuz să cred că cineva mi-a implantat credinţa în subconştient!
- Bun. Şi ce faci ca să te asiguri că nu s-a întâmplat asta?
- Raţionez. Nu iau nimic de bun.
- E perfect. Atunci eşti ca mine.
- N-am cum să fiu ca tine, pentru că tu asculţi metale grele şi ai un inel cu cap-de-mort.
- S-ar putea să fii ca mine: gnostic.
- Adică?
- Adică nu iei nimic de bun până nu studiezi problema.
- Păi eu n-am studiat nimic.
- Şi atunci cum ai devenit ateu?
- Aşa am simţit.
- Ce ai simţit?
- Că mă enervează preoţii.
- Te-ai gândit şi că e posibil ca unii s-ar putea să nu aibă nicio legătură cu credinţa aceea adevărată?
- Şi-atunci de ce mai există?
- Hai să te întreb ceva... Dacă Dumnezeu este Tatăl Meu, iar eu sunt copilul lui, oare am nevoie de intermediari ca să mă ajute să-I spun ce gândesc sau de ce am nevoie?
- Nu.
- Iar dacă Dumnezeu este Tatăl Meu, iar eu sunt copilul lui, oare am nevoie de un intermediar care să-mi transmită ce vrea să-mi spună?
- Nu.
- Mă bucur că demonstrezi atât de multă siguranţă. Dar unii au nevoie de un interpret. Poţi să înţelegi asta?
- Doamne, eşti nebună de tot.
- Ai spus din nou "Doamne"! Poate sunt nebună... Dar satanistă sau atee nu o să fiu în veci.
No comments:
Post a Comment