Ţara lui "Ştiu"

De când românul a învăţat să repare Dacia cu o liţă, de când a reuşit să transforme o cărămidă BCA în radiator cu ajutorul unei rezistenţe, de când şi-a dat seama că o cameră poate fi luminată cu ajutorul unui bec legat la bateria maşinii, a apărut o modă naţională intitulată "Ştiu".

Trăiesc sau vieţuiesc? Şi, cel mai important, până când???

Mi-ar fi plăcut să cred că trăiesc intens fiecare zi, oră cu oră şi minut cu minut! Doar că, în timp ce spălam - cu mare angajament, să fie clar! - o oală uitată pe foc, m-a apucat o nevoie subită să-mi fac bilanţul zilei. Nu e o treabă pe care să o practic în mod frecvent. Mă apucă numai atunci când fac o chestie atât de plictisitoare, încât simt nevoia să-mi ocup mintea cu altceva.

Teoria conspiraţiei, faza pe televiziuni

Nu cred în coincidenţe. Motiv pentru care nu cred nici în zvonuri lansate singular. Prima dată am avut o teorie a conspiraţiei, faza pe Divertisment. Când doar o persoană a dat drept sigură debarcarea unei doamne vocale de la un anumit post de televiziune.

Eşti ateu? Pe bune?!

Având în vedere că sunt rocker de la vârsta de 12 ani, m-am confruntat cu foarte multe reacţii de-a lungul timpului. A, să nu trec peste partea esenţială. Sunt rocker din părinţi flower-power, deci e o moştenire de familie, dacă vreţi. Datoria mea a fost să evoluez, din punct de vedere muzical, de la Deep Purple şi Hendrix la Soilwork şi Steve Vai.

Nea Puiu, inginer şi trendsetter!

Cel mai probabil aş fi uitat că am avut un fenomen "dial-up" în România, dacă nu aş fi citit un articol despre "Chestii pe care le credeam veşnice"! Se întâmpla undeva prin anul 2000 şi se lăsa cu mari probleme organizatorice. Ceva de tip: "Ieşi de pe net, pentru că trebuie să dau un telefon!!!"

Hipstere, salvează-ne!

Am citit cel mai haios articol posibil! Da, şi eu mă mir că am reuşit să râd la un articol despre hipsteri, având în vedere că nu prea rezonez cu ei. Dar cum să nu te bucuri, când afli că doar hipstereala salvează Planeta? Acum o să mă întrebaţi de ce. Pot să vă dau link la respectivul articol sau pot să vi-l rezum. O să-l rezum, mai ales că are doar patru puncte.

Roman-fluviu cu bebeluşi

Zilele trecute m-am întâlnit, absolut întâmplător, cu o amică pe care n-am mai văzut-o de foarte multă vreme. Mai precis, din momentul în care a devenit mamă. Normal că am întrebat-o ce face copilul, ce face soţul, dacă soacra continuă să fie o otravă şi tot aşa. Într-un final, am vrut să ştiu şi ce mai face şi prietena ei cea mai bună, de care era nedespărţită. În mintea mea, ar fi trebuit să fie la fel de legate una de cealaltă, mai ales că născuseră fete, la interval de o săptămână. Răspunsul, însă, m-a năucit:

M-am trezit fashionistă! Astrele se tăvălesc de râs...

Pentru că încercăm să o ardem cât mai capitalist, ne-am obişnuit să luăm drept bun ce decide un anumit institut din Statele Unite! Dacă nord-americanii au spus că Marsala e culoarea anului, atunci aia e.

Detoxifierea pentru toţi

Încep prin a vă reaminti că orice om sănătos are anumite organe funcţionale: ficat, rinichi şi plămâni! De ce le are? Pentru a ajuta organismul să elimine toxinele. Şi atunci de ce există, mai nou, aşa-numita "detoxifiere" de orice? Pentru că nişte oameni vor să facă mulţi bani. Şi atunci vin cu tot felul de reţete de sucuri sau de meniuri, pe care le declară ca fiind singura modalitate de a ne scăpa corpul de toate toxinele alea nemernice, care sunt la un pas să ne omoare.

Roboţii vin tare pe turnantă

Ador cărţile SF. Şi filmele. Şi serialele. Recunosc, am plâns la Terminator 2 în momentul în care s-a sinucis robotul. Acum, cel mai probabil, aş ridica doar o sprânceană şi m-aş întreba: "De când au roboţii sentimente?!" Dar pe vremea aceea mi se părea înduioşător ca robotul, care ştia că ar putea evolua în ceva nasol, prefera să se arunce în metal topit ca să protejeze omenirea.

Lăsaţi copiii să citească! Ce vor ei, nu ce vreţi voi!

M-am săturat să aud părinţi şi profesori că se plâng de faptul că cei mici nu citesc! Motivele invocate de dascăli sunt previzibile:

- Cum să citească, dacă stau toată ziua pe computer şi joacă Minecraft?

- Normal că nu citesc, pentru că le-aţi luat tablete şi se uită doar pe videoclipurile de pe YouTube!

- Cum să pună mâna pe o carte, dacă vorbesc toată ziua pe WhatsApp???

Morbiditatea la români

Oricât de mult m-am străduit să evit subiectul, chiar n-am cum să-l ocolesc. Mai ales că va dura mult de tot de-acum înainte. Doamna o să fie înmormântată la un moment dat, după care va începe bătălia pentru avere, scandalurile aferente şi tare mi-e că s-ar putea ca fiica să fie chemată la DNA ca să explice cum e cu respectivele conturi din Cipru. Că s-au cam scurs nişte bani pe-acolo...

Cu Barbie, înainte-marş!

Nu pot cu bunicul Traian, nu pot cu fiica Mărioarei Zăvoranu... Dar ce-mi place armata rusă!!!

Brăduleţ, brăduţ-drăguţ...

Nu, nu ninge peste tine! Dă-i-o peste ceafă. Cu perseverenţă. Să simtă!!!

Asculţi şi nu ucizi!

Dacă sunt în sufragerie, la desktop, ştiu foarte bine ce vreau să ascult, că am ditamai playlist-ul! Dacă am tableta în braţe, e clar că sunt pusă pe citit, deci fără muzică. Dar, dacă sunt în bucătărie, acolo unde am laptop-ul, ce-mi trebuie? Ceva ce mă ajută să spăl vase şi nu mă determină să arunc cratiţe pe geam, precum un Ninja aflat într-o criză de isterie.

N-o să-ţi vină să crezi! E INCREDIBIL ce a putut să facă!!!

Am auzit de nenumărate ori acuzaţii de tip "Măi, voi - la ştiri - aveţi un limbaj de-ăla de lemn, de mi se face rău când îl aud!" N-am putut să neg vehement, pentru că ni se întâmplă să o mai dăm de gard. Avem "grade în termometre", avem "din primele constatări ale poliţiei", avem "iarna şi-a intrat în drepturi"... Anunţăm că iarna ninge, iar vara e cald... Ce să zic... Există "lemnisme" de breaslă de care e destul de greu să ne debarasăm.

50 Shades of Guţă

Jurnaliştii de şcoală veche nu-şi permit să plece la muncă fără să citească presa! Iar asta înseamnă o trecere prin toate ziarele, inclusiv prin tabloide. Pare simplu, nu? Dar ia luaţi voi presa de la noi şi presa internaţională, să vedeţi frământarea naibii.

Roman-fluviu: Mituri despre jurnalismul TV

Nu m-aş fi apucat în veci să scriu o asemenea postare, dacă nu m-aş fi trezit cu nişte întrebări din partea rudelor, total străine de fenomenul "televiziune". Dar, ce să vezi, după urările tradiţionale, au venit întrebările:

- Eşti liberă de Paşti şi de 1 Mai, nu?

- Anul ăsta nu am cum. Puteam să aleg între Paşti şi 1 Mai, dar am nevoie de zilele alea libere pentru altă ocazie.

- Cum să alegi? Voi n-aveţi liber de sărbători?

- Ba da... Dar nu şi de Paşti, şi de 1 Mai. Ori una, ori alta.

- De ce?

- Voi vă uitaţi la televizor de Paşti şi de 1 Mai?

- Normal! 

- Uite de ce nu putem să ne luăm liber!!!

Ciocu' mic sau stânga-mprejur!

Oricât de mult m-aş strădui să înţeleg ce se întâmplă în ţara asta, există momente în care rămân - pur şi simplu - blocată! Aşadar avem doi domni: Gheorghe (ex-Gigi) Becali şi George Copos. Amândoi eliberaţi înainte de Paşti, amândoi oameni de fotbal.

Despre "prostovani" şi "ţeava-largă"

De la bun-început, mă cataloghez ca fiind "prostovan(că)"! Pentru că fac parte din categoria celor care s-au dus la firma de televizor-telefon-internet şi care au sperat că, dacă plătesc, vor avea parte de tot ce vor. N-am dat doi-bani pe televizor (deşi mi s-a oferit un device prin care aş fi urmărit tot ce vreau... de fapt, tot ce nu mă interesează), nici nu m-a leşinat oferta de telefonie, dar Internetul e tot ceea ce îmi trebuie. Iar dacă trebuie să decartez consistent ca să am ce-mi doresc... Nicio problemă.

Teoria Conspiraţiei, faza pe Divertisment

M-a mirat nespus ştirea "în exclusivitate mondială" lansată pe site-ul Poetului-Jurnalist, potrivit căreia o doamnă ar fi fost pusă pe liber, pentru injurii aduse unei minorităţi. Şi mi-am pus o întrebare retorică... De ce s-ar apuca cineva, cu ani grei de presă în spate, să lanseze o informaţie neverificată din trei surse?

Iepuraşul Săltăreţ te duce rapid în arest

Un tip din Marea Britanie a fost arestat pentru că a furat un "iepuraş" dintr-un magazin cu jucării pentru adulţi! În fine, nu era chiar iepuraş, era ceva numit Rampant Rabbit. Cum ar veni, ceva "degrabă săltăreţ". Mi s-a părut senzaţională pledoaria avocatului, care a susţinut că "iepuraşul" - aşa, de capul lui - sărise fix în buzunarul omului. Practic, tipu' se plimba printre rafturi, l-a văzut, i-a dat play, nu a fost impresionat, aşa că s-a decis să treacă mai departe. Doar că Iepuraşul Săltăreţ, ofensat că nu a fost apreciat la justa sa valoare, i-a sărit direct în buzunar. Nu, nu l-a putut îndepărta, pentru că avea nu-ştiu-ce deficienţă fizică, din cauza unui accident de maşină. Deci clar, avocatul ăluia are şanse majore să devină Idolul Avocaţilor din România.

Minorităţi şi majorităţi

Stăteam azi de vorbă cu o prietenă, care - deşi discutam despre cu totul altceva - mi-a trântit-o: "Să ştii că, în scandalul ăla gay, am tendinţa să ţin cu respectiva doamnă!" Bun, m-am bucurat că a citit ce-am scris, dar am vrut să văd şi care e gândirea de cealaltă parte a baricadei.

Sindromul "attention-whore"

Am încercat din răsputeri să mă abţin în a comenta "marile scandaluri" ale zilei. Dacă nu le ştiţi, permiteţi-mi să le rezum. În primul rând, Ilie Năstase a simţit nevoia să-i tragă una după ceafă Simonei Halep pentru că a decis să nu reprezinte România la Fed Cup, într-un "ceva" împotriva Canadei. Personal, habar n-am ce-i aia Fed Cup, dar presupun că e important. În al doilea rând, doamna care jurizează în stil personal un concurs de talente e supărată pe gay.

Roman-fluviu: Cupluri de mall

Ştiu că nu mai speraţi să vedeţi această postare, dar am prostul obicei să mă ţin de cuvânt. Clasificarea cuplurilor de mall e dificilă, deşi multe dintre ele s-au perfecţionat în arta disimulării.

1. Cuplul entuziast - cei doi abia s-au cunoscut, motiv pentru care el pare extrem de interesat de noua colecţie de geluri de duş şi miroase - împreună cu ea - fiecare tub, în căutarea aromei perfecte. Apoi ea stă lângă el, dând înţelegătoare din cap, ori de câte ori el îi explică la ce foloseşte fiecare şurubelniţă din trusa aflată la super-ofertă. Cuplul poate fi identificat uşor şi în hipermarket-uri, după ce ea emite întrebarea: "Iubi, eşti sigur că îţi ajunge un box de bere? Mai bine ia două, că e meci diseară!"

Adio, Harem-de-Iarnă! Bun-venit, Harem-de-Primăvară!

Dolofănelul care conduce Coreea de Nord are nu doar o soţie frumuşică, dar şi un harem! Din ce spun specialiştii în domeniu, e un obicei care datează de pe vremea lui bunică-său, deci e deja o chestie istorică. Staţi că nu v-am spus ce obicei.... Ca cel ce stăpâneşte ţara să aibă harem! Altfel nu are cum să demonstreze poporului că este un lider puternic, dar - mai ales - potent. Şi, având în vedere că Dolofănelul s-a plictisit de bietele femei care l-au satisfăcut până acum, autorităţile nord-coreene au dat startul unei campanii de selecţie a "haremistelor" care îi vor îndeplini dorinţele.

Imnul piţipoancelor convertite

Se ia o piţi frumuşică de cartier şi se lansează în lumea cluburilor pline de satiri bătrâni! Ce reiese? Un cântecel care o prezintă pe Piţi-cea-Nevinovată ca fiind o victimă greu-încercată de nevoi materiale, deci forţată de împrejurări să se arunce în braţele sponsorului mult mai bătrânel, dar generos. Însă, indiferent ce cadouri valoroase primeşte, Piţi tot tânjeşte să fie împreună cu băiatul de la scara B, care nu doar că e infinit mai tânăr decât sponsorul, dar are şi un alt sistem de valori. Ceva pe principiul: "*oaie, tu i-ai dat un inel atât de mare, dar eu contraatac decisiv cu o floricică!"