Fardul bun e cel care rezistă, nu cel care costă cel mai mult!

Am fost pasionată de farduri încă de când eram mică! Cutiile acelea mari, cu tot felul de culori, m-au fascinat din clipa în care am realizat că pot fi luate cu degetul și puse pe piele. Hai să nu discutăm despre primul meu body-painting, pentru că eram în perioada în care visam să fiu un apaș din gașca lui Winnetou. S-a lăsat cu amendă-plus-bătaie, pentru că tocmai nenorocisem o bunătate de trusă de machiaj nou-nouță. Sincer, mi se părea că am combinat bine culorile, dar asta nu a contat.

Să nu aruncăm banii, atunci când nu este cazul să-i aruncăm!

Am avut o perioadă absolut tembelă, când mi se părea că orice produs cosmetic al cărui preţ sare de 50 de lei este cel mai bun, cel mai eficient, cel-mai şi cel-mai! Aiurea, pur şi simplu aruncam banii pe fereastră şi plăteam, de fapt, numele mărcii. Însă, după o foarte profundă analiză, am ajuns la următoarele concluzii. Acum încep tobele să sune. Desigur, din punctul meu de vedere, ca să nu avem vorbe la proces.

Misterul vocii dispărute

Acum vreo 5 luni, mai precis la câteva zile după ce Dan Bittman lansase mediocra piesă "Şi îngerii au demonii lor", discutam cu o prietenă implicată în fenomenul muzical şi bună-cunoscătoare a trupelor rock la modă. Ba că ăla sparge trupa, ba că se simte nebăgat în seamă, de-aia s-a dus să tragă un videoclip la Craiova.... În fine, poveşti de fete. 

Titlu ridicol, ruşine cui te-a scris!

Moda titlurilor bombastice a fost lansată (dacă mă ajută memoria) de Televiziunea Poporului, unde numitul Dan Diaconescu presta emisiuni interminabile. Desigur, dacă autorii articolelor din tabloide ar fi avut cea mai mică înclinaţie spre documentare, ar fi remarcat că aceleaşi headlines-uri existau deja în publicaţiile de scandal din afară. Iar titlurile din "The Sun" ar fi trebuit să le fie far călăuzitor.

Clasic înseamnă elegant

Femeile se confruntă de foarte multe ori cu dileme ridicate la rang de catastrofe atunci când trebuie să-şi aleagă ţinutele pentru un eveniment special. Uneori, ce le place nu respectă dress-code-ul impus. Alteori, se străduiesc atât de mult să respecte regulile, încât fac nişte combinaţii impardonabile. Însă, aparent, pentru bărbaţi, totul stă mult mai simplu. Da, dacă au un costum bine-croit.

Piţiponceală la nivel înalt

Pentru că instituţia "Primei Doamne" se încăpăţânează să nu răsară în acest prim mandat al Celui-Tăcut, a apărut o nouă instituţie. Cea a "Primei Doamne de Tabloid". Credeam că lupta este acerbă şi se duce între Bianca Drăguşanu şi restul "vedetelor" care s-au făcut remarcate în aceeaşi manieră. Dar iată că nu. În competiţia pentru medalia de aur se înscrie soţia Celui-Tăcut, care insistă să se remarce ori prin încălcări deliberate ale protocolului, ori prin ţinute inadecvate vârstei şi poziţiei sociale, ori - mai nou - prin coafuri. 

Mediocritatea "combinatorului de mostre"

Pentru orice femeie, "mostră" reprezintă un cuvânt irezistibil, mai ales când i se spune "sample". Ştim în mod sigur că, în magazinul de cosmeticale de top în care am intrat, vom primi o mostră de parfum, de fond de ten, de cremă de mâini sau de faţă şi tot aşa. Chiar şi gamer-ii ştiu ce înseamnă o mostră, doar că - în cazul lor - se numeşte "variantă demo".

Despre rockeri

Ştiu, titlul postării e plictisitor precum o dimineaţă ploioasă de luni! Dar ce să fac dacă n-am avut mai multă inspiraţie??? Sper doar că o să salvez titlul nefericit cu ce am să spun mai departe. Vă întrebaţi ce-ar mai fi de spus despre rockeri, fiinţele alea abjecte cu haine negre, lanţuri, brăţări cu ţinte şi bocanci? Păi ar fi ceva de zis... 

Povestea unui festival născut mort

Acum două duminici, pe la vreo 3 şi un pic, îmi sună telefonul. Fac ochii mici şi răi, întrebându-mă: A) Cine îşi permite să mă deranjeze în weekend? B) Cine îşi permite să mă deranjeze la o oră la care aş fi putut să-mi fac siesta? Mă uit la ecran: număr necunoscut. Îi acord omului prezumţia de nevinovăţie, aşa că decid să-i răspund.

Nu putem turism, dar nu putem nici servicii!

Seara asta, după frumosul Observator Special, plec împreună cu prietena mea - o s-o numesc Întâia Fashionistă a Neamului, pentru simplul fapt că e singura româncă ce scrie în "Vogue" - într-o scurtă plimbare spre adresele de domiciliu. Eu stau mai aproape de sediul superbei televiziuni, ea trebuie să treacă un pod sinistru (adică intens circulat şi populat de maşini de tonaj greu) ca să ajungă acasă. Deci e clar că nu se poate descurca fără un taxi.

Mari colecţionari online ai neamului românesc

Am promis că voi mai analiza exemplarele de pe Facebook, dar până acum nu am mai avut timp. Au existat alte priorităţi, ca să spun aşa.