Dacă stai şi citeşti tabloidele, ai putea trage concluzia că România este o ţară plină de vedete. Apare o piţi mică şi puternic tunată, degrabă "capsatoare" de fotbalişti, de fanţi de Dorobanţi sau - infinit mai grav - de manelişti, că imediat este catalogată drept "vedetă". Cum ajunge piţi în această ipostază? Uneori, contra unor sume modice azvârlite pretinşilor jurnalişti de tabloid. Alteori, contra unor informaţii picante din lumea în care se învârte. Sau promiţând că va scoate la iveală toate mizeriile din viaţa partenerului pe care îl priveşte tandru în ochi până când primeşte oferta fermă de la mass-media.
Să zicem că - momentan - discutăm despre cerere şi ofertă, societatea capitalistă se bazează pe asta, iar noi ne pretindem occidentali. Dar ce ne facem când apar "vedete" din neant? De exemplu, ce o face vedetă pe Oana Lis? Dacă dăm la o parte pânza de păianjen a memoriei, constatăm că tabloidele alocă articole consistente unei foste secretare care a avut inspiraţia divină (hă-hă-hă, cum ar spune un clasic de la Cireşica) să se cupleze cu şefu'. Mai precis, cu un fost primar de Bucureşti, urâţel foc şi mult mai bătrân. Nu că diferenţa de vârstă ar avea o importanţă.
Dar cum "vedetă"?! Păi dacă doamna (căci a luptat pentru asta şi i-a reuşit mişcarea) e vedetă, atunci Marcel Iureş ce mai e? Sau Maia Morgenstern? Sau eşti vedetă abia din momentul în care îţi determini partenerul să accepte participarea la emisiunile de scandal? Căci o păruială publică e mult mai eficientă decât una realizată în intimitatea casei. Posibil să nu desluşesc această dilemă românească, dar mai perseverez. Deşi mi-e foarte greu să ţin evidenţa "vedetelor" de genul ăsta.
No comments:
Post a Comment