Urmând exemplul celebrităţilor de peste Ocean, foarte multe persoane publice de la noi (refuz să numesc "vedete" oameni care se duc la piaţă cu sacoşa sau care îşi alimentează singuri maşina la pompă) s-au apucat să le pună copiilor nişte nume atât de exotice, că trebuie să dai pe Google ca să afli ce semnificaţie au. De acord, uneori respectivele nume de botez sugerează faptul că unul sau ambii părinţi nu sunt români din tată-n fiu. Însă copiii trăiesc în România şi nici măcar nu li s-a dat alternativa de a avea două prenume. Unul cu care să se mândrească părinţii plini de inspiraţie, pentru ca pe celălalt să-l poată folosi astfel încât să nu atragă asupra lor o ploaie de întrebări sau glumiţe.
Numai că există şi o modă inversă. Cu cât se străduiesc unii părinţi să le dea urmaşilor nume cât mai neobişnuite, cu atât se străduiesc alţi părinţi să se întoarcă la origini. Şi astfel m-am trezit că văd doi copii, unul numit Pantelimon, iar altul - Anghel. Nu, nu provin din aceeaşi familie. Măcar atât... Acum vă întreb sincer: cam ce viitor luminos vor avea în şcoală copilaşii Pantelimon şi Anghel?
Dar nu e singura mea dilemă: cum pot fi alintaţi doi bebeluşi, numiţi Pantelimon şi Anghel? Ţuţu? Muţunel? Plus că există riscul ca bebeluşul Ţuţu să devină adultul Ţuţu, pentru că nimeni nu-i va putea spune Anghel, fără să se întrebe ce naiba i-a apucat pe părinţii lui să-i pună un asemenea nume ingrat.
Acum priviţi acest bebeluş şi imaginaţi-vă că-l cheamă Pantelimon. Doar eu văd ceva în neregulă în tot tabloul?
Oricum, cei mai lipsiţi de imaginaţie părinţi mi se par cei care lasă moştenire propriul prenume copilului, de parcă ar fi cine ştie ce titlu de nobleţe. Păi cum, pe copilul lui Vasile să nu-l cheme tot Vasile? Astfel încât, în adolescenţă, când îl caută pe cineva, mama-gospodină durdulie şi cu permanent mic să pună întrebarea cretină, pretins-amuzantă: "Cu cine vrei? Cu Vasile Mare sau cu Vasile Mic?"
No comments:
Post a Comment