În lipsa unor magazine decente în jurul blocului, mall-ul a devenit viaţa mea. Însă, pe lângă colindatul magazinelor (în căutarea reducerilor, evident), îmi place să mă uit în jur. Iar dacă mă uit, automat văd şi pleiada de piţipoance. Şi uite aşa am reuşit să le clasific...
1.
Piţipoanca wannabe - are în jur de 16-17 ani, nu ratează un
tabloid, în consecinţă are vagi noţiuni despre cum ar trebuie să
se îmbrace ca să fie în trend. Veniturile nu o ajută, dar asta nu
o împiedică să-şi ţină pe mâna fracturată în unghi de 45 de
grade un "Vuittom" de toată frumuseţea. E excesiv
machiată şi abia se ţine pe tocurile interminabile
cumpărate din nu ştiu ce en-gros, dar e decisă să ajungă
şi ea ca fetele alea care se apucă de cântat fără ca măcar să
aibă un firicel de voce.
2. Piţipoanca
fashion-addicted - nu contează dacă îi stă sau nu bine, dacă
e ridicolă sau nu, se bronzează artificial, poartă pantaloni de trening cu turul lăsat, combinat cu "tenişi cu toc". Din plastic, evident! Dar asta nu o împiedică să intre în
magazinele de firmă şi să analizeze intens toate produsele cu
preţul format din 4 cifre. Vânzătorii nici măcar nu se deranjează
să o întrebe dacă doreşte ceva anume.
3. Piţipoanca de
cafenea - descântă ore întregi acelaşi Frappe, dar
într-un mod foarte atent, astfel încât oricine trece prin zonă să
poată evalua investiţiile pe care le-a făcut în propria imagine,
începând de la sâni, buze, unghii şi până la extensiile de păr.
Dacă are doar extensii, atunci se plasează cu spatele la public,
pentru a-şi evidenţia atuul.
4. Piţipoanca ajunsă
- este acea formă de viaţă atârnată de braţul unui domn
respectabil, ajuns în pragul andropauzei, dar care - neavând bani
de Ferrari - alege varianta mai ieftină de a-şi reconfirma
virilitatea. Desigur, nu-i refuză nimic "accesoriului",
care poartă cu mândrie un morman de pungi de hârtie inscripţionate
cu nume de firme bazate.
5. Piţipoanca
serioasă - nu contează că e îmbrăcată cu cele mai vulgare
haine din lume, că are sprâncenele tatuate într-o uimire
permanentă, se vede clar că nu e o oarecare. Împinge un cărucior cu un bebeluş în interior, o
are alături pe maman cherie, deci e mai presus de orice
bănuială. Asta până când trece pe lângă o cafenea, îşi vede
suratele şi - cuprinsă de nostalgie - se parchează la o masă, comandă o cafea, îşi aprinde o ţigară şi îşi
învăluie în fum copilaşul nevinovat care îi asigură superioritatea de
castă.
6. Piţipoanca de
centură rezidenţială - este vizibilă doar în weekend, când iese alături de suratele sale. Vorbesc toate în acelaşi timp, astfel încât - dacă vizual nu te agresează - măcar să o facă sonor. Acest tip de piţipoancă
se remarcă printr-o totală lipsă de simţ al realităţii. Aşadar,
chiar dacă este cât o morsă pe banchiză, colanţi se poartă,
colanţi are. Argintiu se poartă, argintie e, în proporţie de 50
la sută. Adică în partea de sus. În partea de jos, merge pe
negru, pentru că a auzit de la cineva că subţiază.
7. Piţipoanca intelectuală - e cea mai
periculoasă specie de piţipoancă, pentru că o întâlneşti în
librării. Deşi e foarte clar că e fan Coelho până la moarte,
ştie precis că oamenii decişi să reuşească în viaţă sunt
grămadă pe "motivaţionale". Asta îi trebuie alături: un om
ambiţios, decis să fie influent. Iar dacă nefericitul a
luat o jumătate de raft de cărţi fără să se uite la preţ, e o ţintă sigură. Şi ce ochelarist timid ar rezista
întrebării adresate de o voce de linie fierbinte, care rosteşte
- timid - cuvintele: "Nu vă supăraţi, am văzut că vă
pricepeţi! Ce părere aveţi despre Dale Carnegie? Merită sau nu să investesc? Ştiţi, eu lucrez la
stat...."
No comments:
Post a Comment