Reggaeton-ul pentru noi este doar Maneaua 2!

"Maneaua 2" sau "neo-maneaua" a apărut în secunda în care revoltător-de-popularul gurist numit Florin Salam a anunţat - nu că l-ar fi întrebat cineva - că se apucă de cântat "reggaeton". Deci renunţă la manele pentru un stil latino-american? Se dă cu portoricanii sau cum? În fine, după ce apele s-au mai liniştit, cântăcioşii difuzaţi pe majoritatea posturilor de radio şi de televiziune au realizat că reggaeton-ul ăsta e găselniţă mare, fratemeleu. E ritm, e bucurie, e tot ce vrei tu ca să prinzi fanii de nas.

Spune-mi cum te numeşti, ca să-ţi spun câte miştouri o să încasezi!

Urmând exemplul celebrităţilor de peste Ocean, foarte multe persoane publice de la noi (refuz să numesc "vedete" oameni care se duc la piaţă cu sacoşa sau care îşi alimentează singuri maşina la pompă) s-au apucat să le pună copiilor nişte nume atât de exotice, că trebuie să dai pe Google ca să afli ce semnificaţie au. De acord, uneori respectivele nume de botez sugerează faptul că unul sau ambii părinţi nu sunt români din tată-n fiu. Însă copiii trăiesc în România şi nici măcar nu li s-a dat alternativa de a avea două prenume. Unul cu care să se mândrească părinţii plini de inspiraţie, pentru ca pe celălalt să-l poată folosi astfel încât să nu atragă asupra lor o ploaie de întrebări sau glumiţe.

"La revedere" în stil dacic

Vikingii întâmpinau moartea cu seninătate. Ştiau că se duc la Odin, acolo unde nu mai era nevoie să lupte, să sufere sau să mai aibă vreo altă apăsare. Catharii considerau că oricine moare se va reîncarna, deci iar nu vedeau vreo problemă în a trece graniţa. Dacii, în schimb, râdeau. Ştiau că omul - cu tot cu scânteia sa divină - se va alătura acelui Întreg căruia îi aparţine. Iar lângă Sursă nu se întâmplă nimic rău.

Roman-fluviu: bărbătuşi de mall

Precum vă promiteam acum câteva zile, am încercat să definesc şi specimenele masculine din mall. Şi iată ce mi-a reieşit...

1. Hipsterul feroce - ştie precis ce se poartă, în consecinţă se îmbracă aşa cum o cere moda. Se poartă tricourile strâmte, asta face şi el, deşi colăceii de grăsime caracteristici generaţiei junk-food nu-i fac cinste. Culoarea e ok sau nu? Imprimeul corespunde? Blugii sunt corespunzător sfâşiaţi? Deci ce mai comentăm atât??? Nu contează nici că pantalonii strâmţi pe pulpele dolofane, cu turul lăsat, dau senzaţia lipsei de femur. E în trend? Este!. Specimenul are o singură calitate: o răbdare aproape feminină de a trece în revistă absolut toate tricourile, pantalonii şi încălţămintea dintr-un magazin. Uneori, hipsterul feroce târăşte după el şi o geantă pentru care l-ai bate ca să o ai.

"Fericire vizuală în doar 12 paşi" sau "Ce-ar trebui să nu mai vedem pe stradă"

Aş putea fi convinsă să mă îmbrac în trend, doar cu pistolul la tâmplă. Până atunci, însă, mă bucur de toate avantajele pe care mi le aduce faptul că sunt rocker. Din punct de vedere vestimentar, evident. Dar asta nu înseamnă că nu remarc creaturile care se ambalează cu "ce se poartă", deşi arată oribil. Însă câteva dintre regulile anului 2015 mă fac fericită.

Nevestică pentru vieţulică

Calm, n-am luat-o razna, nu m-am transformat într-o persoană romantică, gata să lăcrimeze când vede câte o mireasă care poartă o rochie albă înfoiată. Dar asta nu înseamnă că nu o să dau click unui articol care prezintă o nouă colecţie de încălţăminte. Pentru că pantofi, nu?

Roman-fluviu: piţipoance de mall

În lipsa unor magazine decente în jurul blocului, mall-ul a devenit viaţa mea. Însă, pe lângă colindatul magazinelor (în căutarea reducerilor, evident), îmi place să mă uit în jur. Iar dacă mă uit, automat văd şi pleiada de piţipoance. Şi uite aşa am reuşit să le clasific...

1. Piţipoanca wannabe - are în jur de 16-17 ani, nu ratează un tabloid, în consecinţă are vagi noţiuni despre cum ar trebuie să se îmbrace ca să fie în trend. Veniturile nu o ajută, dar asta nu o împiedică să-şi ţină pe mâna fracturată în unghi de 45 de grade un "Vuittom" de toată frumuseţea. E excesiv machiată şi abia se ţine pe tocurile interminabile cumpărate din nu ştiu ce en-gros, dar e decisă să ajungă şi ea ca fetele alea care se apucă de cântat fără ca măcar să aibă un firicel de voce.

Paparazzo de la noi vs Paparazzo de la ei

1. Paparazzo de la noi nu are noţiunea de "vedetă". Paparazzo de la ei, da!

2. Paparazzo de la noi are un contract de neagresivitate cu un hypermarket. Paparazzo de la ei nu o să pupe aşa ceva, pentru că nicio firmă, magazin sau club care se respectă nu o să permită ca stimaţii clienţi să fie expuşi, în incintă, unui posibil mega-scandal.

Politicienii fac lucruri tâmpite!

Stimaţii politicieni din Camera Inferioară a Parlamentului Republicii Irlanda au trecut pe repede înainte (evident, fără ca măcar să citească un paragraf) o lege potrivit căreia oricine putea să se drogheze cu toate cele! Deci nu conta ce avea la îndemână... Că era iarbă, că era chimicală de tip X, totul era legal, de i-a luat pe poliţişti plânsul.

Serul care te fereşte de ac

Simpla idee ca cineva să-mi bage ace în faţă îmi produce repulsie şi ceva reacţii fizice, de tip "dat cu pumnul fix în nasul esteticianului"! Tocmai de aceea, încerc toate serurile de pe piaţă, toate loţiunile care promit un lifting instantaneu şi - bineînţeles - toate cremele de tip Gerovital/Ana Aslan care îmi ies în cale. Nu ocolesc nici Elmiplant-ul, mai ales că are nişte creme hidratante care fac tenul fericit din două mişcări. Adică se absorb repede, pentru că nu sunt o persoană foarte răbdătoare.

Sharon Osbourne vs Mihaela Rădulescu

Nu mă apuc acum să mai analizez şi eu ce-a zis Mihaela Rădulescu, de ce a zis, da' de ce nu a zis etc! Însă declaraţia potrivit căreia e plătită pentru un rol, m-a făcut să mă întreb: oare cine a inspirat-o? Nu mi-a luat foarte mult timp ca să-mi dau seama că Sharon Osbourne (în calitate de jurat, evident) este modelul pe care şi l-a ales pentru show-ul de talente.

De la geană la capac

Am remarcat că bărbaţii au două "fobii cosmetice", ca să le numesc astfel. Prima dată, li se face părul măciucă în momentul în care ne băgăm dermatograful în ochi ca să ne conturăm pleoapele pe interior. A doua oară, se zbârlesc când începem să ne întoarcem genele cu ajutorul cleştişorului special. Nu am descoperit cum să le uşurez suferinţele atunci când vine vorba despre dermatograf, dar cred că ar fi mult mai fericiţi să afle că micul cleştişor pentru gene poate avea şi o altă întrebuinţare.

Foto Kathryn Friedman

Să şocăm frumos!

Încep prin a vă anunţa că nu sunt specialistă în modă, mai ales că nu-mi reuşeşte în ruptul capului să mă îmbrac în tendinţe. Oricum, până acum n-am fost în stare să aflu cine stabileşte respectivele tendinţele. Culoarea anului e fixată de un institut din Statele Unite, ca să dea un element comun producţiei de masă. Dar tendinţele? Pentru că, din punctul meu de vedere, în niciun caz nu sunt stabilite de marii designeri ai lumii. Păi uitaţi-vă ce inovaţii au făcut anul ăsta.... Cine naiba iese în halul ăsta pe drum?!

Photo Imaxtree

Vedeta care este

Dacă stai şi citeşti tabloidele, ai putea trage concluzia că România este o ţară plină de vedete. Apare o piţi mică şi puternic tunată, degrabă "capsatoare" de fotbalişti, de fanţi de Dorobanţi sau - infinit mai grav - de manelişti, că imediat este catalogată drept "vedetă". Cum ajunge piţi în această ipostază? Uneori, contra unor sume modice azvârlite pretinşilor jurnalişti de tabloid. Alteori, contra unor informaţii picante din lumea în care se învârte. Sau promiţând că va scoate la iveală toate mizeriile din viaţa partenerului pe care îl priveşte tandru în ochi până când primeşte oferta fermă de la mass-media.

Mitul bebeluşului superb

Chiar dacă vă vine greu, trebuie să acceptaţi faptul că Mama-Natură nu e la fel de darnică atunci când vine vorba de bebeluşi! Unii arată superb imediat după naştere, alţii vor fi nevoiţi să aştepte câteva luni până când vor arăta ca în reclame.

Şi nu vă povestesc din cărţi, ci din propria experienţă. După 22 de ore de travaliu (beat this, MOF), în viaţa mea a apărut un ghindoc frumos-foc şi cu o grămadă de păr. În fine, frumos-foc îl vedeam doar eu, maică-sa. Pentru că a apărut tatăl, care a declarat: "Seamănă cu cineva din Stăpânul Inelelor".

Unii se încurcă în cratime, alţii se încurcă în virgule

Un tovarăş jurnalist de la un tabloid oarecare s-a gândit că ar fi foarte bine să o certe pe Mihaela Rădulescu, pentru cratima pe care aceasta a considerat necesar să o strecoare exact unde nu trebuia. În loc să se supere corect gramatical, diva de la Piatra Neamţ via Monaco a trântit un "retardat-o" de toată frumuseţea. Că a fost glumă, că a fost greşeală, că a fost neştiinţă, chiar nu mai contează. Dar să o cerţi pe Mihaela că nu stăpâneşte ortografia şi punctuaţia limbii române şi să pui ditamai virgula înaintea lui "sau", e o gafă majoră. Nu mă apuc acum să dezvolt cum stă treaba cu respectiva conjuncţie disjunctivă. Un lucru, însă, e sigur: în acest caz virgula nu are ce să caute înaintea lui "sau".

Misogini din toate ţările, uniţi-vă!

Feminiştii şi feministele din ţările occidentale fierb de nervi, din cauza unei etichete... originale. Îi spun aşa, pentru că bucăţica de material m-a amuzat, plus că mi s-a părut că promovează bine de tot brandul respectiv.

Maioneză şi Hypnotic Poison

Ca orice româncă născută în Ardeal, am învăţat - de la cea mai fragedă vârstă - să fac curat, ordine şi, dacă e posibil, să şi gătesc ceva. Iar mama a considerat că pot da măsura talentului meu făcând cea mai bună maioneză din lume. După cum puteţi bănui, performanţa nu mi-a reuşit pentru că: "Normal că ţi se taie, dacă torni uleiul ca disperata, tu copilă!!!" Cum trebuia turnat? Pe bune, asta e întrebare?! Pic cu pic, normal!

Vopsitul părului pe vreme de sciatică

Este un proces destul de simplu, dar regulile trebuie respectate cu stricteţe:

1. Analizaţi-vă rădăcinile mult-crescute, pentru a conştientiza că vopsitul este obligatoriu.

2. Începeţi să vă îmbrăcaţi din timp, să zicem cu o oră înainte de a vă propune să ieşiţi din casă.

3. Dacă sunteţi în stare, daţi-vă cu un BB Cream, puţin rimel şi un gloss. Nimeni nu trebuie să bănuiască faptul că aţi stat zile în şir în pat, fără chef de nimic.

4. Trageţi aer în piept, luaţi-vă geaca, banii, cheile şi mai ales telefonul şi purcedeţi la drum.

5. Constataţi că mersul pe jos e mai bun decât statul în pat. Doare, dar parcă nu atât de tare.

6. Intraţi zâmbitoare în magazinul de cartier şi mergeţi direct la raftul cu vopsea de păr. Luaţi ce şi cât vă trebuie. Două cutii, în cazul meu.

7. Reveniţi acasă, schimbaţi-vă de hainele de oraş şi apucaţi-vă de treabă. 

8. Preparaţi vopseaua şi - cât se odihneşte - aduceţi un scaun din bucătărie, că doar n-o să staţi în picioare. Nu de lene, de disconfort.

9. Vopsiţi-vă şi citiţi toate tabloidele cât timp chimicalele îşi fac de cap... pe cap.

10. După ce expiră timpul de expunere, duceţi-vă în baie, aşezaţi-vă pe scaun şi spălaţi-vă părul. Nu uitaţi soluţia de fixare. Da, pe scaun e mult mai uşor să aşteptaţi cât scrie pe pliculeţ.

11. Puneţi-vă un prosop pe păr, cât să se zvânte puţin.

12. Admiraţi-vă culoarea de păr în oglindă. Plângeţi!

13. Promiteţi că nu veţi mai merge NICIODATĂ să vă cumpăraţi vopsea de păr după ce aţi luat două pliculeţe de Aulin, pentru că medicamentul ăla vă aiureşte de creier. Deci nu veţi remarca diferenţa dintre blond deschis şi blond opal. Mai ales dacă tipele de pe cutie au aceeaşi freză şi aceeaşi lungime de păr.

14. Nu mai plângeţi! Admiraţi nuanţa superbă de vânt turbat care v-a reuşit şi consolaţi-vă cu faptul că nicio vopsea nu stă mult pe un păr odinioară blond.

File de istorie muierească

Din ce în ce mai mulţi arheologi (pun pariu că majoritatea sunt britanici) au ajuns la concluzia că picturile rupestre au fost realizate - în proporţie de 75 la sută - de femei. S-au prins de treaba asta după ce le-au văzut "semnăturile" plasate lângă opere. Adică urma palmei. Cum şi-au dat seama că sunt femei? Aveau inelarul mai scurt decât indexul. Cică aşa e la femei, iar la bărbaţi e invers.