Semidoct! Și mândru de asta!

Având în vedere că stau într-un cartier (muncitoresc) de fițe, nu am niciun magazin normal la cap prin zonă. Da, există o piață cu prețuri duble, vreo două shaormerii, un non-stop comparabil ca prețuri cu o terasă de Herăstrău și inevitabilul lanț de magazine din cauza căruia trebuie să te asiguri că ai încuiat bine casa, ca nu cumva să găsești vreun ”Shop and Go” când te întorci.

Seara asta, am intrat într-unul dintre ele. De dimensiuni medii, că pentru cel mare trebuia să traversez un pod lung. Bodyguardul m-a salutat și mi-a întins un coș, doar sunt de-a casei, după care am început să mă plimb printre rafturi. Când mi-era alegerea mai grea (știți doar câte tipuri de iaurturi există, nu?!), aud o voce puternică de bărbat, decretând ferm:

- Știi ce sunt merișoarele astea? Sunt afine americane, doar că românii - ca niște tâmpiți - le numesc merișoare.

 

Las tot ce aveam de făcut, ca să aflu cine este expertul în fructe de pădure. Un domn care sărea bine de tot nu doar de 50 de ani, ci și de suta de kilograme și care explica sentențios fiicei sale de maximum 7 ani de ce n-ar fi cazul să ia o punguță cu merișoare uscate, ci o caserolă cu afine. Făcea asta în timp ce-și agita mâna grăsulie, prevăzută cu ceas de mare firmă și telefon mobil subțire ca foaia de hârtie, sub privirile admirative ale soției sale care nu părea a fi trecut de 30 de ani, dar în mod sigur trecuse de 30 de operații estetice.

După ce am văzut cu cine am de-a face, m-am liniștit. Preventiv, am dat pe Google, ca să verific dacă nu cumva - prin reducere la absurd - domnul respectiv avea dreptate. M-am liniștit brusc. În afară de culoare (care este evident diferită), merișoarele și afinele au în comun un singur lucru: fac parte din aceeași familie de fructe de pădure. Vreți și denumirea în latină? De ce nu.... Familia se numește Vaccinium. 

Aștept cu nerăbdare ca fiica domnului să ajungă la școală, să învețe franceza, iar tatăl indignat să vină să-i explice doamnei profesoarei (cu un glas ridicat, să priceapă femeia că el le știe pe toate), că între lapin (iepure de casă) și lievre (iepure de câmp) nu e nicio diferență. De ce? Pentru că și ”lapinul” și ”lievrul” se pot folosi la o delicioasă mâncare cu măsline.