Viața în cuplu nu e atât de simplă precum s-ar putea crede din afară. Pe lângă faptul că trebuie să te armonizezi cu celălalt în foarte multe privințe, este necesar să stabilești - de la bun-început - ce nu vei putea suporta în vecii-vecilor.
Personal, nu admit apelative de tip ”bă” sau ”fă”, ca să nu mai discutăm despre înjurături sau lovituri, chiar și în joacă. Dar parcă cel mai și cel mai mult mă enervează întrebarea: ”La ce te gândești?”
De ce? Pentru că - dacă nu ești capabil să-ți definești cum trebuie teritoriul - meditatul (nu în sens yoghin) rămâne ultima scăpare atunci când simți că ești la un pas să explodezi. Poate vrei să nu o faci. Sau poate vrei să ai timp și să decizi dacă nu ar fi mai bine să... În fine, te poți gândi la orice.
Și - nu în ultimul rând - dacă ai ajuns să-ți întrebi partenerul ”La ce te gândești?” - nu e doar un semn de invazie a intimității celuilalt, e o dovadă de profundă neînțelegere a semnelor non-verbale, dar și o totală lipsă de rezonare cu cel de alături.
Așa că, atunci când ai alături un om care nu întreabă vreodată ”La ce te gândești?”, nu înseamnă că nu e interesat de stările sau problemele prin care treci. Înseamnă doar că îți dă timp să-și sintetizezi sentimentele și să le poți exprima.
Am scris asta, după ce un prieten mi s-a plâns că nu poate sta mai mult de 10 secunde cu ochii în gol, fără ca iubita să nu-l întrebe la ce se gândește. Atunci i-am pus și eu o întrebare: ”Măcar are sânii mari?”

No comments:
Post a Comment