A fost odată ca niciodată o fată care cânta sub atenta supraveghere a tatălui său. Melodiile sale erau cuminţi, tocmai bune de pus într-o carte de poveşti. Nici aspectul nu lăsa de dorit, pentru că rochiile, machiajul şi coafura te duceau cu gândul la Mănăstirea Carmelitelor colţ cu Strada Lipscani. Cuvios meeting Nekermann, cât să nu deranjeze pe cineva.
Niciun jurnalist nu i-a dibuit vreo poveste de dragoste până când tatăl-manager nu a dat informaţia-forte: se iubeşte cu el, designerul. Şi nu era unul de rând. Era unul care avea o Casă. O casă de modă?! Teoretic, pentru că - practic vorbind - nu inovase nimic în materie de design masculin. Avea doar o Casă ce producea costume perfecte, cu tighel impecabil.
Fata cuminte şi producătorul de costume s-au luat şi - din câte se putea observa - între ei domneau respectul şi înţelegerea reciprocă, aşa cum trebuie să se întâmple în cazul oricărui cuplu care se adoră. După un anumit timp, a apărut şi primul moştenitor. De fapt, o moştenitoare. Viaţa părea să-şi urmeze cursul ei normal. Ea nu mai cânta atât de des, căci era mamă, aşadar cu obligaţii. El continua să aibă o Casă, ba chiar una de succes, cât timp Regele îl solicitase să îi livreze costumaţii, atât lui cât şi rudelor de gradul întâi. În fine, avea şi alţi clienţi, care formau cea mai pestriţă adunătură din lume. Oricum, mă întreb ce PR neîndemânatic are, de i-a pus în aceeaşi listă pe Albert de Monaco şi pe Mihai Bobonete. Whatever....
Ca să revenim la subiectul articolului, acum două zile s-a trezit un tabloid să titreze că fata cuminte l-a vrăjit pe succesorul Regelui. N-au trecut 24 de ore, că acelaşi tabloid garanta că nu există niciun fel de probleme în Paradis. Aşadar fata cuminte nu se duce la sală ca să-şi revină după prima naştere. Trage de fiare ca să se pregătească de următoarea, nu?!
No comments:
Post a Comment