"Things" of Bucharest

Acum nişte ani, un american din New York a avut ideea fabuloasă de a-i fotografia pe oamenii din oraş şi de a-i ruga să spună două vorbe despre ei. Acum omul a ajuns aproape la nivel de industrie. Are două cărţi publicate, una cu adulţi şi una cu pici, e invitat la emisiuni TV şi tot aşa... În plus, a lansat o modă la nivel mondial. Normal că românii au încercat şi ei să creeze o pagină (chiar două, parcă) intitulată "Humans of Bucharest". Nu le-a reuşit mişcarea sub nicio formă. De ce? Nu s-au dus acolo unde trebuie şi nu au pus întrebările la care să primească răspuns. De fapt, n-au întrebat nimic, ceea ce mă face să cred că nu au înţeles nimic din conceptul de... oameni.

PS: Da, eu sunt Adriana aia din autograf. Mi-a adus cartea prietena mea Janina Nectara, care - la momentul respectiv - era la un internship la Oscar de la Renta.

Jocuri pentru doamne

Da, ştiu... Jocurile video sunt doar pentru copii şi pentru bărbaţii imaturi. Pe bune?! Adică nicio femeie nu simte nevoia să se relaxeze cu un joc video cu poveste şi cu tot felul de chestii de căutat şi de corelat? Mi-e greu să cred. Mai ales că - pe site-urile de pe care îmi iau jocuri - 99.90% sunt femei, iar vreo 50% sunt trecute bine de 30 de ani. În fine, sunt şi bunicuţe, dar să nu ne împiedicăm în amănunte. Cum arată jocurile pentru doamne? Cam aşa...

Nu ştiţi de unde să le luaţi? Scrieţi-mi şi vă explic eu...

E mică, e foarte mică....

Cântăcioşii româneşti s-au învăţat să cumpere sample-uri de afară (cu tentă preponderent orientală), pe care să le introducă în piesele lor încărcate de mesaje. Dar ce se întâmplă în clipa în care un producător (român, desigur) cumpără un fragment piţigăiat, care sună cam aşa: "Something's up, it's a teenie weenie"? Aparent e ok, nimic rău, se traduce prin "Ceva se întâmplă, e o chestie mică de tot!" Practic, în textul românesc, e o treabă nesimnificativă. Dar ia să ne uităm în Urban Dictionary.... Cum să vă spun, dragi cântăcioşi, ce-ar fi să vă orientaţi spre colinde, pentru că acolo este totul clar.

MacGyver îşi schimbă sexul

Ştiţi serialul acela cu un domn care reuşea să facă dintr-un tub de pastă de dinţi, un creion mecanic de 0.5 mm şi un leucoplast ditamai bomba, nu? Se va face un remake după el. De data asta, însă, eroul nu va mai fi erou, ci eroină. Motivul este de o cretinitate ireproşabilă: dacă fetele vor vedea cât de bine se descurcă "MacGyveriţa", vor dori să se facă inginere.

Ajutor, îmi sângerează timpanele!

Rar mi-a fost dat să văd un copil mai antipatic decât Honey Boo Boo. Nu mă refer la restul familiei, pentru că nu s-au apucat toţi de cântat. Doar ea, purcelul blond şi machiat din belşug. Şi ce sunete emite... Vai, ce sunete emite... Din păcate pentru umanitate, plodul şi-a propus să întregistreze un album. Tare mi-e teamă că va găsi un producător care să i-l scoată pe piaţă. Vorba aceea, a avut un reality-show alături de restul menajeriei de rednecks.


Nu vă place cum îi stă în verde? Poate vă place în roz...

Când "politically correct" sare gardul

Recunosc faptul că mă încearcă frisoane ori de câte ori aud cuvintele "politically correct", pentru că - de cele mai multe ori - maschează cele mai mari obtuzităţi posibile. Aşa se face că, în numele acestui "politically correct", autorităţile din Suedia vor fi nevoite să schimbe numele unor păsări. Şi asta din cauza unor păsărofili care au ajuns la concluzia că e inadmisibil ca nişte înaripate să poarte nume rasiste de tip: "ţigănuş", "cioară" sau "raţă Hottentot". Iar acum să le admirăm în ordinea numerelor de pe tricouri pe zburătoarele cu nume ce aduc atingere demnităţii umane.

Soldaţi făcuţi la apelul clătitelor

După ce reporterii de la CNN au descoperit că ISIS recrutează femei cu ajutorul pisicilor şi a borcanelor de Nutella, luptătorii au decis să schimbe tactica. Aşa că s-au apucat să recruteze bărbaţi cu ajutorul... clătitelor. Nu vă gândiţi că sunt pregătite după cine ştie ce reţetă. Nicidecum. Sunt nişte clătite banale, peste care se toarnă miere. Frumos este că teroriştii au găsit şi un slogan care să atragă: "Făcute pentru a hrăni jihadiştii după o lungă zi de luptă". 

A face PR e o artă

De ce spun că e o artă? Pentru că ai nevoie de creativitate. Mai aveam puţin şi-mi pocnea o venă la cap în momentul în care am văzut că sunt invitată la inaugurarea unei parcări. Pe bune?! În plus, de ce ar da cineva la televizor o inaugurare de parcare, unde nişte domni taie o panglică şi zic două cuvinte?!

La muncă, nu la exploatat pisica!!!

Oamenii au mai învăţat o tâmpenie: cum să se îmbogăţească pe seama animalelor lor de companie mai urâţele de fel. Prima dată, nişte americani au transformat un pisoi bolnav în vedetă. Da, Grumpy Cat e un animal bolnav de o formă de nanism, care nici măcar nu poate merge prea mult. Acum au apărut alţi americani care vor să scoată nişte bani de pe urma pisicii lor pe nume Varză Acră. Sunt abia la început, ca dovadă că site-ul unde vor vinde tot felul de chestii inspirate de mâţa neplăcută nu e finalizat. 

Din rahat se poate face bici. Dacă ai imaginaţie.

Nu mai aruncaţi tot ce vă cade în mână, pe principiul: "Oricum nu-mi mai foloseşte". Potrivit unui site senzaţional, orice aşa-zis gunoi poate fi transformat în ceva util. Cum ar fi nişte ţevi din PVC.

Dacă pufoşenie nu e, nimic nu e!

Soft-porn la radiourile comerciale

Nu contează ce spui, contează CUM o spui! Că de-aia n-au prins "Paraziţii" vreun radio comercial. Nu se exprimau liric, aşa încât să nu se prindă decât "subtilii". Şi uite-aşa ne-am trezit pe toate posturile posibile şi imposibile că ascultăm frumosul cântecel emis de Corina şi Dorian Popa (ăla pe care toate tabloidele îl dau sexy, deşi - în afară de un vag 6 packs - nu se remarcă prin nimic), intitulat "Nimeni altcineva".

Fugiţi! Revin BP-urile!

În primul rând, să le explic celor care habar n-au despre ce vorbesc ce sunt alea BP-uri! BP-urile, în traducere "Bucuria Piticilor" reprezintă acel tip de încălţăminte cu talpă groasă, care te ajută să ai nişte centimetri (mulţi, în general) în plus. Cum am aflat? Am nimerit pe un site, care m-a anunţat că poate să-mi livreze nişte BP-uri la modă, la preţul modic de 2.805 lei. Da-da, 28 de milioane de lei vechi. Pentru ce? Pentru nişte sandale cam de plajă???

Internetul de turmă

Cercetătorii britanici sunt sublimi! După ce au ajuns la concluzia că în ţara lor există regiuni unde Internetul există doar la nivel teoretic, s-au gândit să inventeze o reţea WiFi cu... oi. Mai precis oile cu priviri inteligente primesc nişte zgărzi de care este ataşat un dispozitiv wireless. Bine, oamenii de ştiinţă spun că scopul nu este să dea net la tot ţăranul, ci doar să supravegheze turmele şi să primească date despre animale. Pe de altă parte recunosc faptul că omologii lor norvegieni lucrează de zor la o reţea WiFi cu reni.

Chestii "de România"

Nu ştiu cum naiba au reuşit tabloidele să lipească acel "de România" de tot felul de fătuci care ori produc zgomote, ori nu produc nimic bun. Prima dată ne-am pricopsit cu Pamela Anderson de România. Evident că respectiva nu are nimic în comun cu Pamela, în afară de silicoane şi culoarea părului. Apoi - spre marea mea oripilare - a răsărit şi Beyonce de România, manelistă frenetică şi degrabă consumatoare de Guţă. Pentru ca astăzi să o remarc într-un tabloid pe Selena Gomez de România. Cine e Selena Gomez de România? O puştoaică de 16 ani care se străduieşte să semene cu mult-mai-celebra cântăcioasă.

Vestă antiglonţ pentru bebeluşi

O asemenea tâmpenie nu le putea trece prin cap decât celor doi attention-whores ai Americii: Kanye West şi latifundiara Kim. Să trecem peste faptul că şi-au proptit copilul în primul rând la o prezentare de modă, trecem peste faptul că, la un moment dat, biata Nord-Vest a început să bâzâie şi să facă istericale... Dar cum să-ţi îmbraci fetiţa de nici 2 ani în vestă antiglonţ?!

Între noi fie vorba, cred că aia mică nu era în pericol să fie împuşcată de un lunetist, ci strangulată de Anna Wintour căreia îi răcnea în ureche.

Domnul cu gentuţă şi patru căţei

Puteţi să vă uitaţi mult şi bine, pentru că nu o să-l recunoaşteţi din prima. Prea-multele operaţii estetice l-au transformat în altcineva. Desigur, gentuţa, punguţa şi mini-câinii nu pot avea nimic în comun cu un "băiat rău". Totuşi, el este Mickey Rourke, varianta 2015.

Mai multe fotografii, aici.

Moda care mototoleşte

Uitaţi de purtatul poşetei pe mâna fracturată, uitaţi de purtatul poşetei precum poştaşii voioşi, uitaţi de purtatul poşetei pe umăr. De azi-înainte, ea se poartă mototolită.

Scandal de proporţii mari vs Scandal de proporţii mici

Fiecare televiziune luptă să-şi construiască propriile vedete. În fine, "vedete" e mult-spus. Hai să le numim "persoane publice cu influenţă pe anumite segmente de public". Nu sună mai bine, dar măcar argumentează cumva apariţia anumitor forme de viaţă în diferite emisiuni.

Cine n-a făcut armata, nu ştie să-mpuşte fata!

Am ajuns la concluzia că nu merită să speli vase sau să găteşti, dacă nu ai un fundal muzical. Doar că există momente în care se promovează o anumită piesă şi atunci o auzi pe toate posturile de radio comerciale. Zău dacă aş fi remarcat non-sensul, dacă nu m-aş fi trezit fredonând cântecelul în timp ce executam treburi casnice la ceas de seară.

Kitsch-ul a intrat în bucătărie

Nu trebuie să fii o lumină în domeniul culinar, ca să ştii că o mâncare frumos aranjată pe farfurie devine - subit - mult mai apetisantă. Bucătarii cu ştaif petrec ani întregi până să înveţe cum se montează preparatele, astfel încât să arate "ca în reviste".

Dar ce se fac cei care nu sunt în stare să pregătească mai nimic, dar insistă să-şi uimească invitaţii la masă? Nimic mai mult decât să-şi cumpere nişte spray-uri metalizate. Cu ajutorul lor, nişte amărâţi de crenvurşti devin capodopere ale kitsch-ului, iar merele... parcă le-ai pune în vitrină. Pe scurt: I love America!

Primul job, prima nevastă...

Rectorul Universităţii de Vest din Timişoara vine cu o propunere splendidă! Dacă tot avem programele "Prima casă" şi "Prima maşină", de ce nu am avea şi programul "Primul job pentru tineri"?! Teoretic, nu-i nimic rău. Să termine o facultate şi să o întindă la muncă. Dar ce ne facem că stimatul rector îşi doreşte ca salariile tinerilor din programul "Primul job" să fie subvenţionate SUBSTANŢIAL de stat. Cum ar veni, nu contează ce loaze sunt absolvenţii, să fie angajaţi pe banii noştri, ai tuturor, cât să capete experienţă şi dup-aia să-şi găsească un serviciu net-superior din toate punctele de vedere.

Te educ, mâncacias!

O veste mă tulbură la ceas de noapte! Un manelist se străduieşte să intre în literatură. O face decis, fără să precupeţească niciun efort. Doreşte să fie scriitor şi nu orice scriitor. Ci unul de literatură pentru copii. Simt o nevoie acută să îi dau o mână de ajutor. Să schiţez prima povestire din cartea sa. Să-l ajut, să fiu acolo, să lupt pentru ca toţi copiii proveniţi din părinţi-campioni să beneficieze de pildele sale....

Un cuplu aseptic, lipsit de probleme

A fost odată ca niciodată o fată care cânta sub atenta supraveghere a tatălui său. Melodiile sale erau cuminţi, tocmai bune de pus într-o carte de poveşti. Nici aspectul nu lăsa de dorit, pentru că rochiile, machiajul şi coafura te duceau cu gândul la Mănăstirea Carmelitelor colţ cu Strada Lipscani. Cuvios meeting Nekermann, cât să nu deranjeze pe cineva.

Romgleza naşte monştri

Da, ştiu... Ar fi fost mult mai bine să debutez cu un articol despre "Prostituatele de lux", dar am decis să nu fac asta. Prea vorbeşte toată lumea despre respectivele piţipoance, ca să-mi mai pierd vremea cu ele la ceas de seară. Mai avem vreme... Nu doar de ele, ci şi de cele care - odată măritate - cred că li s-au curăţat brusc CV-urile.

Cuvânt înainte

Blogul nou cu cititori de calitate se ţine, tocmai de aceea precizez de la bun-început că nu mi-am propus nici să câştig premiul Simpatica Anului şi nici să-mi fac nervi în momentul în care dau cu ochii de tot felul de comentarii. 

În consecinţă, dacă vă ştiţi zâne sau porumbei ai păcii, evitaţi să-mi parcurgeţi postările. Şi nici nu vă apucaţi să comentaţi injurios sau - mai grav - agramat, din două motive. În primul rând, comentariile se moderează. Deci măgăriile nu vor vedea lumina acestui blog. Sau nu în forma în care v-aţi dori. Iar acum ajungem la "în al doilea rând". Pentru că - în al doilea rând -  comentariile stupide şi agramate vor fi disecate cratimă cu cratimă, virgulă cu virgulă şi "i" cu "i".

Dacă nu vă place ce am scris până acum, haideţi să cădem de comun acord că acest blog e un pamflet. E mai bine?!