Școala românească. Încotro?

M-am izbit de nenumărate cazuri de copii care nu vor să mai meargă la școală. Nimic nu le place, nimic nu-i atrage, nimic nu le stimulează creativitatea. Nici n-ar avea cum, atât timp cât au - aproximativ - aceeași programă pe care au avut-o părinții lor. Ce-i drept, nici Ministerul Educației nu mișcă aproape nimic. Din manuale au dispărut ”comunismele”, dar au rămas ”pietrele de moară”.

Știu, o să săriți până la tavan în clipa în care o să spun că Ion Creangă e de studiat doar la Filologie. Dar chiar așa e... Generația ”Harry Potter and more” nu înțelege ce sunt ăia ”motocei”. Și nici nu vrea să facă asta! Sunt arhaisme. Iar puștii din ziua de azi sunt deja Generația 2.0. Așadar, de ce toată lumea se întreabă de ce nu citesc! Ce să citească??? Ce am citit noi, obligați, acum niște ani buni? Căci de-acolo au fost forțați să înceapă. Ca să afle, ce?! 

În continuare, trebuie să învețe chestii care nu îi vor ajuta vreodată în viață. Spuneți-mi ultima dată când calcularea cotangentei v-a salvat de la un pericol iminent. Sau radicalul de ordin 3. Sau funcțiile. Sau faptul că sunteți capabili să definiți concentrația unei substanțe.

Dar încărcarea nejustificată a memoriei unui copil s-ar putea să nu fie cel mai grav lucru. Mult mai important este cine îi predă. Conștientizez faptul că există o criză masivă de forță de muncă, dar - când vine vorba despre ”viitorul țării” - ce-ar fi să ne concentrăm un pic mai mult. În școlile românești sunt profesori atât de acriți de ceea ce fac, încât nu au nici cea mai mică reținere să-și jignească elevii.

Înțeleg și asta... sunt nostalgici după vremurile îi care puteau lua de perciuni sau îi puteau pocni cu  linia la palmă dacă puștii aveau o opinie diferită sau erau zgomotoși. Acum nu mai pot face asta. Se feresc să fie filmați și postați pe Facebook, dar tot mai au răbufniri. Se gândesc vreodată ce efect are faptul că îi definesc pe copii ca fiind ”prostia întruchipată” sau ”dobitoci”? Nicidecum. Ei așteaptă să iasă la pensie și să scape odată de plozii care așteaptă să fie învățați ceva util.

Iar până când se va reglementa cumva problema profesorilor care nu se străduiesc să-și înțeleagă elevii (mai ales în perioada adolescenței), vom rămâne în aceeași mâzgă. Și ne vom plânge că rezultatele la Testele Naționale sunt lamentabile, că avem promovabilitate sub orice critică la Bacalaureat, că la nivel european suntem vraiște și tot așa.

Apropo, de ce credeți că marile companii încep să angajeze tineri care nu și-au terminat studiile? Nu cumva pentru că vor să-i preia neviciați? A gândi, nu e greu. A pune în practică, în schimb...

Stați așa, că mai există o problemă atunci când vine vorba despre școlile de stat. Se numește ”ședința cu părinții”. O denumire de natură să declanșeze cele mai cumplite resorturi în rândul celor care, adulți fiind, sunt convocați la școală. Dintr-o dată, oamenii sunt readuși în acel moment în care se rugau ca ”diriga” să nu spună nimic rău despre ei.

De aceea, la ”ședința cu părinții”, mulți dintre ei nu comentează, chiar dacă proprii lor copii le-au spus ce se întâmplă și că nu e deloc în regulă. Doar că părinții consideră că e mai bine să nu riposteze și aleg să aprobe tot, ca să nu facă notă discordantă. 

Asta în condițiile în care profesorii sunt plătiți de la bugetul de stat, pe care ”părinții de la ședință” îl alimentează lună de lună. Cu toate astea, se organizează ca să decidă ce cadouri să le ia profesorilor. Poate, astfel, vor fi mai indulgenți cu copiii lor în următoarea perioadă. Ce mai contează că e ilegal să le dea daruri. Să fie bine, ca să nu fie rău.