Evit, de obicei, să intru în orice tip de polemică ce implică viața politică, economică sau religioasă. Știu că sunt 3 subiecte spinoase, de pe urma cărora prieteni de-o viață nu și-au mai vorbit. Ba că nu au votat același candidat... Ba că s-au combinat în afaceri, au eșuat, după care s-au învinovățit reciproc... Ba că unul respectă toate sărbătorile legale, posturile și nu ratează nicio moaștă plimbată prin urbe, iar celălalt continuă să trăiască după regulile proprii...
Dar acum, prin prisma scandalului legat de videoclipul trupei ”Taxi”, pun și eu o întrebare. Una care poate îi va deranja pe cei care îmi citesc blogul. Dacă Dumnezeu este Tatăl Meu, de ce aș avea nevoie de intermediari prin care să îi vorbesc? Asta se întâmpla doar în Evul Mediu, când slujbele se țineau în latină, astfel încât plebea să nu priceapă nimic și să ceară explicații contra-cost. Cum ar veni, oamenii plăteau traducătorii, care transmiteau orice mesaj doreau.
În altă ordine de idei, dacă Dumnezeu a făcut tot ce este în jurul nostru, nu am putea să stăm sub un cireș înflorit și să discutăm? Căci el e Tatăl, a făcut cireșul, iar eu mă simt bine sub respectivul pom. Nu poate exista un mediu mai constructiv pentru o discuție tată-fiică, nu?
Ca să conchidem... Eu nu cred că lui Dumnezeu îi plac lemnul și spațiile mici. Opera lui e mult mai vastă. În concluzie, să nu o restrângem în clădiri. Mari sau mici. Ați reținut faza cu cireșul, nu? Mai am o variantă: liliacul înflorit. Tot El l-a făcut.
No comments:
Post a Comment