Copiii noștri vs Copiii lor

1. Copiii noștri trebuie să poarte șepci, pentru că este evident că-i va lovi insolația chiar dacă e dimineață rău de tot sau după-amiază spre seară. Copiii lor nu poartă așa ceva, pentru că stau permanent în apă, deci cum naiba să facă insolație?! Doar bebelușii au un fel de baticuț, de care scapă cu prima ocazie.

Rău mă dor ochii, mă dor....

... ori de câte ori văd bărbați purtând pantaloni foarte strâmți, deși nimic nu-i recomandă. Înțeleg, sunt la modă. Dar mi-e greu să cred că nu au măcar o oglindă în care să se vadă înainte de a ieși din casă.

Despre ”Jucătorul de Facebook”

Am decis să închei destul-de-lunga serie de descrieri a domnilor care mișună pe Facebook, cu cea mai spectaculoasă categorie: jucătorul. Din start trebuie să precizez că, spre deosebire de celelalte specii, cea a Jucătorilor deține un IQ peste medie și un grad de cultură deloc neglijabil.

Filosofia smacurilor

Mulți consideră că ”smacurile” sunt exclusiv farduri, pudre, rujuri, rimeluri și așa mai departe! Pentru mine, ”smacurile” sunt chestiile alea pe care le pun direct pe piele, indiferent că se numesc creme, loțiuni, seruri sau unturi. Însă doar recent mi-am pus o întrebare esențială: ”De ce produsele care costă mult au un efect pe termen scurt, iar cele ieftine te uimesc de la prima utilizare?”

Un fragment din viața în Cartierul-muncitoresc-de-fițe

Am avut o zi lungă, foarte obositoare și aproape lipsită de veselie! În mod bizar, echipa noastră nu a reușit să confirme, așa că ne-am rezumat la câteva chicoteli discrete, care ne-au atras o serie de comentarii de tip ”Azi nu sunteți bine, nu?” sau ”E ceva cu voi?” Posibil ca planetele lui Dezideriu să nu ne fi favorizat, că - în rest - eram chiar așa cum trebuie. 

Zbor deasupra unui cuib de mușchi

Pentru mine, o seară liniștită înseamnă să stau în bucătărie, să fumez și să citesc o carte. Dacă e weekend, se mai nimerește și o bere prin zonă. Dar nu despre asta e vorba... Cert este că, la orele la care îmi permit să scap de tensiunea de peste zi, e o liniște deplină. Până în această seară, când la intersecția de străduțe de la colțul blocului meu, au apărut două cupluri care m-au făcut să ies pe balcon.

Despre ”Prădătorul de Facebook”

Știu că a trecut mai bine de o lună și ceva de când vă promiteam că o să merg mai departe cu analiza exemplarelor deosebite pe care le întâlnim pe rețelele de socializare, dar abia acum am avut chemarea să scriu ceva despre ele. Și m-am oprit la - precum spune în titlul postării - Prădătorul de Facebook.

Dacă spray nu e, nimic nu e!

În anii trecuți, aveam o mare problemă cu ”primarele” de sector, care spăla strada cu detergent și masca mirosul teilor prezenți în cartier. Acum ”primarele” are niște probleme legale, așa că a uitat de detergent, în schimb trimișii lui pe Pământ fac totul pentru ca zona să fie impecabilă. Mai puțin la nivel olfactiv. N-am nimic de obiectat și nici măcar nu mă obosesc să găsesc motive ascunse.